Tratamente stomatologice laser
Tratamente stomatologice cu laser
Laserul este folosit în diverse proceduri și tratamente stomatologice cum a fi obturațiile dentare, tratamentul hiperestehiei dentinare, gingivectomie și gingivoplastie, frenectomie și frenoplastie, tratamentul aftelor bucale, albirea dinților, regenerarea nervilor, îndepărtarea tumorilor benigne.
Beneficiile tratamentelor stomatologice cu laser:
• Unda de energie coagulează vasele de sânge, laserul reducând astfel sângerarea;
• undele laserului sterilizează câmpul operator, astfel încât riscul infecțiilor bacteriene scade;
• unele terapii laser nu necesită anestezie;
• leziunea țesuturilor înconjurătoare este redusă;
• laserul ajută la regenerarea țesuturilor;
• utilizând laserul, crește semnificativ capacitatea de a selecta cu precizie țesutul bolnav;
• laserul poate fi utilizat în siguranță pentru copii și femei însărcinate;
• îmbunătățirea vizualizării câmpului chirurgical;
• reducerea disconfortului și a inflamației postoperatorii.
Vaccinul anticarie
Streptococcus mutans a fost idenificat drept agentul etiologic major al cariilor umane dentare. În centrele de cercetare au fost dezvoltate câteva tipuri de vacinuri. Dezvoltarea unui vaccin împotriva cariilor dentare se află în cercetare de circa 30 de ani. În 1972 un astfel de vaccin ar fi fost testat pe animale în Anglia.
Tratamentul hiperesteziei și a hipersensibilității dentinare
Hiperestezia și hipersensibilitatea dentinară sunt două afecțiuni care se manifestă aproximativ asemănător – senzațiile de durere sunt resimțite atunci când nervii din interiorul dentinei sunt expusi la mediul înconjurător.
Hiperestezia dentinară apare atunci când dentina este expusă treptat, prin eroziunea în timp a stratului protector – ciment și smalț. Hiperestezia apare în zona coletului sau într-o cavitate neobturată a dintelui. Durerea este declanșată de acțiunea unor factori mecanici – alimente dure, palpare, periaj agresiv. Hipersensibilitatea dentinară apare atunci când stratul protector dispare brusc, iar dentina este expusă factorilor excitanți fără a avea timp să se acomodeze.
Etiologia hiperesteziei și hipersensibilității dentinare
Durerea apare în momentul în care dentina este expusă mediului exterior și tubii dentinari sunt deschiși spre pulpa dentară. S-a constatat că în porțiunile de hipersensibilitate dentina prezintă o proporție mai mare de tubi dentinari, acestia fiind și mai largi. Cauze: fisurarea dinților, bruxismul – scrâșnitul dinților, eroziunea dentară, alimentele acide, periajul agresiv cu presiune pe dinți, igiena orală precară, acumulările de tartru, malocluziile netratate, diverse proceduri dentare, proceduri de albire a dinților.
Tratamentul hiperesteziei și hipersensibilității dentinare
În privinta teoriei conform căreia durerea este provocată prin procesul hidrodinamic, tratamentul acestor afecțiuni are în vedere următoarele obiective: ocluzia tubilor dentinari pentru a preveni mișcările hidrodinamice, sau scăderea dimensiunilor acestora în vederea reducerii mecanismelor hidrodinamice. O altă abordare constă în întreruperea semnalelor nervoase care transmit semnalul dureros spre creier. Acest lucru se realizează prin acțiunea ionilor de potasiu, care blochează repolarizarea nervilor în jurul odontoblastelor.
Aplicarea locala a agentilor de desensibilizare:
– Fluorizări: Badijonările cu fluoruri ameliorează simptomele hiperesteziei și hipersensibilității dentinare. Badijonările cu florură pot fi însoțite de terapie cu laser Nd YAG sau cu CO2.
– Azotat de potasiu: Această substanță are proprietatea de a reduce starea de excitabilitate a nervilor și este aplicată local prin intermediul unei soluții apoase sau a unui gel.
– Oxalat de potasiu: Produsele care conțin oxalat de potasiu reduc permeabilitatea dentinei și obtureaza tubii dentinari.
– Fosfat de calciu: Studiile au arătat că fosfatul de calciu obturează tubii dentinari.
– Rășini compozite și restaurații cu inomer de sticlă: Acestea sigilează suprafața dintelui și obturează tubii dentinari. Procedura este mai invazivă, insă are o eficiență ridicată.
– Iontoforeza: Prin această procedură se introduc în dentină ioni de florură de sodiu, utilizând un curent electric de voltaj redus. Astfel se poate încorpora până la de 2 – 6 ori mai multă florură decât prin badijonări.
– Intervenții chirurgicale periodontale: Printr-o grefă de țesut se acoperă suprafața hipersensibilă, protejând tubii dentinari de mediul extern.
În ultimă instanță, în cazul unei hiperestezii sau hipersensibilități dentinare persistente, cu dureri mari, se aplică procedura de extirpare a pulpei dentare.
Anestezia dentară
Anestezia este procedura medicală prin care se introduc în organism substanțe care au efectul de a atenua sau suprima temporar percepția senzațiilor dureroase.
Indicații
Anestezia în stomatologie, este indicată pentru procedurile dureroase și de lungă durată – cele mai frecvente fiind extracțiile dentare și tratarea infecțiilor dentare și ale gingiilor, în cazul în care pacientul suferă de reflex faringian sau are o rezistență mică la durere. Anestezia poate fi și o procedură electivă, în cazul uneia dintre cele mai comune probleme în stomatologie – frica de dentist.
Pansament calmant
Pansamentul calmant reprezinta tratamentul de urgenta al pulpitei acute, prin care se aplica un pansament cu anestezic la nivelul unui dinte dureros, urmand a se interveni cu tratamentul endodontic intr-o sedinta ulterioara.
Pulpita acuta se manifesta prin durere spontana, pulsanta, in zona afectata. Durerea creste cand pacientul se intinde la orizontala si cand se aplica presiune pe dinte, si este intensificata sau redusa la stimuli reci sau fierbinti.
Tratamentul de urgenta al pulpitelor acute are ca scop controlarea eficienta a durerii si asigurarea unui prognostic pozitiv pe termen lung. Pansamentul se aplica dupa curatarea si toaletarea cavitatii.
Incizie și drenaj abces dentar
Abcesul dentar reprezintă o infecție acută care se manifestă prin acumularea de puroi în țesuturile moi ale cavității bucale. Intervenția constă în incizia abcesului și drenarea colecției infectate. Simptomele abcesului sunt durere pulsatilă, tumefacție și congestie, jenă la masticație, febră și insomnie.
Incizia și drenajul este tratamentul clasic al abcesului dentar și urmărește câteva aspecte importante:
– Scopul intervenției este eliminarea infecției și păstrarea dintelui.
– Intervenția se realizează chiar dacă există îndoieli – dacă drenajul nu va fi productiv, incizia va lăsa loc pentru drenarea unei eventuale colecții purulente post-intervenție.
– Drenurile și lamele de cauciuc utilizate pentru continuarea drenajului trebuie să fie securizate, pentru a nu cădea. Totodată, acestea sunt îndepărtate doar în momentul în care colecția de puroi este eliminată complet.
– Inciziile trebuie să fie realizate astfel încât să evite lezarea structurilor anatomice importante.
– Anestezia locală se infiltrează în jurul abcesului și nu în zona infectată.
Biopsie orală
Biopsia reprezintă un mijloc important de diagnosticare cu certitudine a leziunilor intraorale superficiale, de la cele simple periapicale la leziunile maligne. Scopul biopsiei este prelevarea unui fragment de țesut reprezentativ din structura anormală observată, pentru a efectua examenul histopatologic și apoi pentru a stabili conduita definitivă de tratament.
Tratamentul aftei bucale
Afta bucala sau stomatita aftoasa este o leziune ulceroasa la nivelul mucoasei bucale. Aceasta leziune este bine delimitata, are o culoare albicioasa si este dureroasa. Afta bucala este diferita de herpes, acesta din urma fiind o afectiune contagioasa, provocata de virusul Herpex Simplex.
Tratamentul stomatitelor aftoase se bazeaza pe solutii dezinfectante, preparate imuno-stimulatoare, vitaminizante, intretinerea igienei gurii si evitarea substantelor iritante.
Radiografie dentara
Radiografia dentara reprezinta o imagine a dintilor, maxilarului si tesuturilor inconjuratoare, obtinuta prin expunere la radiatii electromagnetice. Razele X au capacitatea de a penetra corpul si sunt absorbite in diferite grade, in functie de densitatea tesutului. Astfel, structurile dense sunt redate cu alb, tesuturile moi cu nuante de gri, iar cavitatile cu negru, radiografiile aratand ca negativele unor fotografii.